Viata secreta a unei rochite... (2010)
Imi place ca la petreceri pot sa vad alte rochii. Bineinteles ca nu prea vorbim intre noi. Ii raspund de obicei la salut rochiei din crepe a Aliciei: "ma bucur sa te vad din nou" (desi o vad cam peste tot - saracuta de ea ar merita un pic de odihna). Mai incerc sa salut cu politete rochiile noi venite; intotdeauna la petreceri apare cel putin una nou-nouta si intotdeauna acestea sunt extrem de amanuntit cercetate. Toate vrem sa ne asiguram ca moda nu s-a schimbat foarte mult si ca cei care ne poarta nu ne vor considera demodate. Eu una nu ma numar nici printre cele mai batrane dar nici foarte noua nu sunt. Am aflat de la rochiile din sifonier ca cele care au fost la prea multe petreceri au fost trimise la sora din Baltimore. Nu stiu unde este Baltimore, dar sper ca sunt petreci acolo. Trebuie sa fie petreceri acolo altfel de ce i-ar trimite rochii de petrecere? In orice caz, eu nici nu vreau sa aud de un loc unde nu sunt petreceri.
Catodata cele mai neobisnuite lucruri sa pot intampla la petreceri - ca atunci cand Gerry a decis - in mijlocul petrecerii- ca nu mai are nevoie pantaloni. (M-am intrebat mereu ce parere au avut celelalte costume despre aceasta isprava dar nu am aflat niciodata - nu prea vorbim cu costumele barbatesti cu toate ca impartim acelasi sifonier - sunt atat de necomunicative.)
Nu voi uita momentul cand, la petrecerea de Craciun de la Harold si Pat, Pat a adus la masa desertul flambat si o scanteie a sarit pe sort de petrecere si a luat foc! Harold a rezolvat problema cu ajutorul unui sifon intreg. Din fericire rochia de bumbac a scapat nevatamata. Nu cred ca o rochie din bumbac este potrivita pentru petreceri poate de aceea si Pat a hotarat sa poarte acel frumos sort. Dupa petrecere, in drum spre casa, a ras atat de mult incat am fost sigura ca voi ramane fara fermoar.
Pe drumul spre casa, in masina de obicei vorbesc un pic despre cei pe care i-au intalnit la petrecere. Cand nu vorbesc, stiu ca sunt obositi sau pur si simplu au gustat prea multe din acele pahare despre care vorbeam mai devreme.
Cand intra pe usa pantofii sunt primii care zboara din picioare, urmati de haina care poposeste pe cel mai apropiat scaun. Cerceii sunt pusi langa poseta, pe masa de corespondenta din hol. Sopteste un "Multumesc!" si "La revedere!" bonei. Aceasta locuieste la doua case departare dar el intotdeauna o conduce acasa. In timp ce usa se inchide in urma bonei, intotdeauna urcam in graba in camera lui. Stam un pic in usa sa ne asiguram ca zgomotul usilor nu l-a trezit.
Pot sa-l vad cu ajutor luminii ce strabate din lampa de veghe sub forma de iepuras, asa ca stiu exact ca si ea il vede si cu toate acestea ne apropiem foarte mult. Mie sincera sa fiu imi este un pic frica de baietel; manutele lui sunt intotdeauna murdare! Dar stiu ca sunt in perfecta siguranta cand doarme. Ea se aseaza pe marginea patului, si ii indeparteaza usor parul de pe frunte, se apleaca si il saruta usor pe obraz.
Apoi sta si il priveste cu doarme. Niciodata nu am crezut ca poate fi interesant sa urmaresti pe cineva in timp ce doarme (de fapt am considerat ca pijamalele sunt cele mai plictisitoare) dar stand langa acest baietel credeti-ma este foarte interesant. Sau poate simt acest lucru pantru ca ea il simte. Odata, imi amintesc copilul a ras in somn. Nu voi uita acest sunet atat de frumos, ca ceva din cristal care se transforma in mici baloane ce plutesc departe...
Stam acolo pana ce el revine acasa. Cand aude usa, se ridica, aranjeaza paturica, ii sopteste copilului ca il iubeste si coboara scarile. Cateodata el ii mai prepara ceva de baut, mai stau un pic pe canapea, dar, de cele mai multe ori, sting luminile, incuie usile inainte de a ma da jos. Intotdeauna ma pune pe umeras, lucru foarte dragut din partea ei. Nu este deloc confortabil sa petreci o noapte aruncata undeva, mai ales dupa o petrecre. Sper din tot sufletul ca daca voi ajunge in Baltimore, sora ei ma va pune intotdeauna pe umeras...
Bineinteles ca eu nu beau cocktailuri, dar imi plac oricum. Imi plac acele pahare elegante, atat de mandre, cu sabiutele lor in care stau infipte ciresele confiate. Imi plac si paharele gratioase de martini cu maslinele care stau in interiorul lor. "Ca niste ochi!" A spus ea odata si eu am fost intru totul de acord...
Cateodata el ii prepara un cocktail inainte sa plece la o petrecere, in timp ce ea alearga de colo-colo in ciorapi, fara pantofi, punandu-si cerceii si incercand sa-si gaseasca rujul favorit pe care era sigura ca l-a lasat in buzunarul de la haina, dar care de obicei se descopera ca l-a uitat in masina.
In drum spre petrecere, in masina, asculta muzica de la radio. Mie imi plac cel mai mult melodiile cantate de barbatul cu voce trista dar nu imi displac nici melodiile dansante. Ea este o buna dansatoare si stie cum sa faca ca fusta mea sa se invarta foarte frumos. Ma simt bine in momentele cand dansul se termina si amandoua ne mai odihnim o clipa in bratele cuiva. De obicei facem acest lucru in bratele lui. Din cand in cand mai dansam cu Bill - un dansator foarte bun. Cateodata, in timp ce dansam, Bill ii sopteste ceva la ureche. Oricat ma straduiesc niciodata nu aud ce anume dar stiu raspunsul ei:"Oh, Bill, esti nebun!" dar nu pare suparata cand spune acest lucru, dimpotriva de obicei rade.