Viata secreta a unei rochite... (2009)

Este adevarat, am spus ca sunt o rochie de joi dar sa stiti ca sunt purtata si in alte zile ale saptamanii. Dar dupa ce am tinut un timp socoteala se pare ca cele mai multe zile in care ies din sifonier sunt cele de joi. Si sincera sa fiu aceste zile sunt si preferatele mele. Joi este ziua in care mergem la biblioteca. Joi este ziua in care mergem la bacanul George care de fiecare data se uita la noi si ne spune ca suntem foarte dragute. In majoritatea zilelor de joi mergem la doamna Hewitt mai ales de cand fiica dansei s-a casatorit si s-a mutat in alt oras. Ne trezim dimineata, coacem prajiturele si i le ducem . De fiecare data ii spunem ca sunt doar niste dulciuri ramase de cu o seara inainte. Stiu ca o mintim dar nu ma simt vinovata - doamna Hewitt nu s-ar simti in largul ei stiind ca am gatit special pentru ea.

Joia suntem de obicei foarte vesele. Le dam copiilor cate o moneda sa-si cumpere bomboane, si cateodata stam de vorba mai mult timp cu farmacistul. Sotia lui a murit primavara trecuta. Am mers odata la el cu o placinta si cand am vrut sa i-o daruim a inceput sa planga si a fost ingrozitor. Asa ca nu am mai repetat gestul. In schimb stam de vorba despre vreme, despre cum s-a descurcat echipa de fotbal a liceului la ultimele meciuri, si despre cum va fi noua piscina a orasului.

Joia dupa-amiaza de obicei vine sotul acasa. Cu trenul. Nu il vad foarte des pentru ca, de fiecare data, cu putin timp inainte sa soseasca, este timpul meu pentru baie. Si dupa ce sunt spalata, sunt pusa la uscat. Si ea imbraca o rochie de casa. Daca il vad pe sot inseamna ca s-a intamplat ceva neplacut. Ori s-a ars cina, ori copiii au spart un geam, ori au adus de la scoala vreun bilet de mustrare. Pe scurt, inseamna ca joia respectiva nu a decurs tocmai bine si intreaga zi este distrusa. De aceea nici nu imi doresc sa il vad.

In concluzie, nu ma deranjeaza deloc sa fiu o rochie de joi, ba chiar imi doresc sa fiu o rochie de joi pentru mult timp de acum incolo.

Cred ca oricine, doar privindu-ma, poate spune despre mine ca sunt o rochie potrivita pentru ziua de joi. Cand eram noua, nu imi placea foarte mult sa fiu considerata astfel. Nu era atat de fascinant in comparatie cu a fi, de exemplu, o rochie pentru sambata seara. De cele mai multe ori a rochie de sambata seara se intoarce foarte tarziu acasa si odata ajunsa in sifonier incepe sa sosoteasca si sa chicoteasca impreuna cu cele asemenea ei. M-am intrebat adesea cum este sa iesi noaptea din casa, sa asculti muzica, sa dansezi si sa fii inconjurata de multi oameni.Am incercat odata sa le intreb dar mi-au ras in nas si am renuntat. Oricum eu nu sunt o mare vorbareata.

Acum , odata cu trecerea timpului, sunt chiar fericita in postura mea de rochie de joi. Rochiile de sambata – in special cele de sambata seara - nu au o viata foarte lunga. Este normal pentru o rochie de joi sa aiba mici semne de uzura dar pentru o rochie de sambata seara acest lucru nu se accepta. De aceea, destul de des unele dintre ele nu mai revin in sifonier si sunt inlocuite cu alte rochii de sambata. Urmeaza apoi rochiile de duminica dimineata. Ele au o viata mai lunga, pentru ca nu sunt purtate foarte des. Sunt tacute si nu vorbesc deloc intre ele. Si cred ca atunci cand ies, stau foarte mult jos – imi dau seama de acest lucru dupa locurile unde sunt sifonate. Nu mi-ar place deloc ca atunci cand ies afara sa stau jos – eu sunt mai activa. Apoi compleurile. Ele ies in oras, merg cu trenul, sunt asortate cu cele mai bune palarii si manusi. Dar sunt purtate atat de rar si de aceea nici pe ele nu le invidiez.